Se simtea obosita, parca stoarsa de toata vlaga. Incerca sa isi dea seama de ce, si nu reusea sa inteleaga. Putea fi de la toata rutina pe care era obligata sa o infrunte 5 zile pe saptamana? Putea fi de la faptul ca in mijlocul orasului mirosea a caine ud, indiferent de cat de mult ar ploua sau nu? Pana la urma, nici nu mai conta. rutina nu ar fi avut cum sa o schimbe, fix din cauza ca trebuia sa munceasca…
Totusi, era un motiv de bucurie in viata ei. Si cu acel motiv isi impartea mai tot timpul liber, lucru ce o facea sa treaca inca o zi cu bine. Doar cu un zambet se simtea mai bine. Nu mai conta ca toate zilele erau aproape la fel. Conta el.
Dar tot nu reusea sa scape de toate piedicile pe care i le punea societatea si mediul. Putea sa se calmeze, fumand ingandurata o tigara in touil noptii, atunci cand nu putea sa doarma. Desi toata zioua era ca un robotel, noaptea parca ii trecea toata oboseala, si doar o plimbare in toiul noptii ii reincarca bateriile pentru rutina din urmatoarea zi.

WTF? Cum sa se gaseasca tocmai in mijlocul saptamanii? Stiam ca serviciile RATB-ului lasa de dorit, dar nici in halul asta. Domnii soferi se pare ca nu au avut rabdare ca sindicatul lor sa solutioneze problema, si fix in ziua in care incepe anul fiscal au hotarat ei sa faca greva. Asa ca din cauza asta tot Bucurestiul este blocat. Metroul este arhiplin, iar in oras se circula bara la bara, asa ca singurul mod de “transport” este mersul pe jos, pentru ca este exclus sa ajungi cu taxiul la timp la munca.
Toate peste toate, la un salariu mediu net de 1800 de lei, nu este chiar atat de necesara greva. Sunt altii care au mai putin decat atat si reusesc sa se descurce. Acum toti angajatii RATB dau vina pe Sorin Oprescu.
In orice caz, se pare ca se anunta diseara mers pe jos spre casa. Yaaaay…. Not! Norocul meu macar ca stau relativ aproape de casa.

It broke. It broke a long time ago. But suddenly it was whole again. It was able to move to every place one could ever imagine. Just the feeling of it made it bounce, over and over again. It was like it relived everything from day 1. It was magical indeed, but ow it cannot even thing of anything bad happening anytime soon. It knew that this was the beginning of something special in every way imaginable…

In another place, all over in the other side of the world, there was another one breaking in small pieces, which scattered along the horizon. Those shards made the sunset look red, and the sunrise not to be seen at all because of the clouds. No one could ever enjoy the sun anymore. It was selfish, but it just didn’t care. it wasn’t in it’s control, anyway. It just lost its will to put itself back together again.
That, ofcourse, until someone was crazy enough do do it for it…

De ce pe 24 decembrie eu sunt la munca?
…poate pentru ca sunt fraiera. Sau poate pentru ca mosului i s-au terminat zilele de concediu din sac tocmai la mine. Dar uitandu-ma in jur, vad ca nu am fost singura ghinionista. Daaaar, am fost singura ghinionista care probabil nu avea cafea in casa de dimineata. So, se pare ca ajunul Craciunului la mine a inceput cu o mare durere de cap de la lipsa de cofeina.
In orice caz, la anu’ si la mai mare. Me iz back to work now.

Sa-ti inghete diverse parti de frig. Sa stai 10 minute pe balconul de la munca, incercand sa iti fumezi tigara de dimineata si sa iti incalzesti mainile cu o cana de cafea calaie si nasoala. Sa observi ca de vreo 2 saptamani tigarile nu mai au nici un fel de gust. Sa nu iti mai simti extremitatile cand intri inapoi in birou. Sa iti dai seama ca e sambata, e ora 8 jumatate dimineata, si tu esti la munca. Oooo, ba chiar mai mult: iti dai seama ca muncesti, in timp ce o jumatate din echipa are concediu. Rezultatul: muncesti dublu. Dar nu e panica… se reolva cu o tastatura proiectata printr-un geam – moment in care iti dai seama ca esti inconjurat de alti 50 de oameni care vor sa faca acelasi lucru. Singurul lucru care te face sa te simti mai bine: si seful tau este la munca. Si sta mai mult decat tine.

In alta ordine de idei, miroase a iarna. Poate cand o sa ninga o sa fie mai cald. POATE. Pana atunci mai e de asteptat un craciun fara zapada, un an nou geros si munca intre cele doua.

Anyway… am adormit pe tastatura. Noapte buna.

thinking